(Thomas a Kempis) Bunăvoința sau buna-credință este unul din derivații voinței privită ca atribut sufletesc. Din punct de vedere creștin, această formulare este sau ar trebui să fie considerată un paradox. Voința celui care îl urmează pe Hristos nu ar trebui să fie decât slujitoare a binelui. Felul cum se ia o hotărâre 1) Atitudine binevoitoare (față de cineva); dispoziție favorabilă; îngăduință. 2) rar Străduință deosebită; râvnă; zel. [G.-D. bunăvoinței] / bună + voință Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink BUNĂVOÍNȚĂ s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare; îngăduință. 2. Tragere de inimă (pentru a face ceva); râvnă, zel, sârg. bunăvoință s.f. unkind adj. (sb: not nice) (despre persoane) lipsit de bunăvoință loc.adj. Little Tommy pulls the wings off flies; he is an unkind boy. willingness n. (eagerness, enthusiasm) dorința, râvnă s.f. Cuvantul bunavointa este format din „buna" si „vointa" astfel incat cel mai simplu de inteles este daca spunem ca bunavointa inseamna a avea vointa buna. Bunavointa inseamna binefacere, bunavoie, intelegere, bunatate, amabilitate, gentilete, prietenie, favoare, gratie, indurare, eleganta. Traducere in alte limbi bunăvo i nță s.f. 1 Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva; îngăduință, (înv.) benevolență. Protector, l-a asigurat de bunăvoința lui oricînd (CA. PETR.). 2 Tragere de inimă (pentru a face ceva); rîvnă, zel, sîrg. Lucrează cu multă bunăvoință. • g.-d. -ei. /bună + voință, după lat. benevolentia, -ae. Josif C. Drãgan: Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã" cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara kBPthe.

bunavointa sau buna vointa